Ñторінка: 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1
Apropierea iubitei
: Viața-i un lucru bun – ed. Univers 1999 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-11-02 (3996 афішуваннÑ)
Asta-i Italia...
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2018-12-16 (3589 афішуваннÑ)
Automne 1775
: ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-11-23 (4045 афішуваннÑ)
Bardul
: Traducere N. Argintescu-Amza ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-10-10 (11325 афішуваннÑ)
Beți se cuvine cu toții să fim
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-10-31 (3723 афішуваннÑ)
Binecuvântare la drumeție
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-11-04 (3677 афішуваннÑ)
Binecuvântarea drumețului
: Viața-i un lucru bun – ed. Univers 1999 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-10-07 (3761 афішуваннÑ)
Binevoitorilor
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2018-10-06 (4385 афішуваннÑ)
Bun sosit și bun rămas
: Traducere de Nicu Porsenna ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-10-08 (11700 афішуваннÑ)
Ca nicovala e țara...
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2018-12-15 (3612 афішуваннÑ)
Ca o ghirlandă pictată
: Viața-i un lucru bun – ed. Univers 1999 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-10-06 (3651 афішуваннÑ)
Călătorie fericită
: Viața-i un lucru bun – ed. Univers 1999 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-10-03 (3638 афішуваннÑ)
Câmpenească
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-10-30 (3739 афішуваннÑ)
Când de iubită ajungi despărțit
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2018-12-21 (4103 афішуваннÑ)
Cânt și formă
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2018-10-17 (4370 афішуваннÑ)
Cântec și creație
: Viața-i un lucru bun – ed. Univers 1999 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-10-09 (3847 афішуваннÑ)
Cântecul de amurg al artistului
: traducere de Maria Banuș ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-12-16 (11208 афішуваннÑ)
Cântecul de noapte al drumețului
: ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2003-09-29 (12751 афішуваннÑ)
Cântecul de noapte al drumețului II (Ein Gleiches)
: Traducere de Petru Dincă ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-06-26 (12328 афішуваннÑ)
Cântecul duhurilor peste ape
: traducere de Maria Banuș ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2006-01-04 (12541 афішуваннÑ)
Cântecul Margaretei la roata de tors
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2018-12-13 (4036 афішуваннÑ)
Cântecul nocturn al drumețului
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-10-29 (3771 афішуваннÑ)
Către lună
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2018-12-04 (4280 афішуваннÑ)
Ce putem noi, mandarinii
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-11-02 (3930 афішуваннÑ)
Ce sufăr știe doar acel
: traducere de Maria Banuș ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-10-27 (11791 афішуваннÑ)
Ce-i un boboc de trandafir
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2018-12-12 (4304 афішуваннÑ)
Cel ce iubește nu va greși
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2018-12-21 (4193 афішуваннÑ)
Celei de departe
: Traducere de Nicu Porsenna ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-10-08 (10899 афішуваннÑ)
Cinci lucruri
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-10-31 (3834 афішуваннÑ)
Cinstește-l pe-un străin...
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-10-31 (2967 афішуваннÑ)
Copii de aur...
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-10-24 (3089 афішуваннÑ)
Cred când îmi spui...
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-11-09 (2946 афішуваннÑ)
Creștere
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-11-08 (3673 афішуваннÑ)
Cugete lașe
: Viața-i un lucru bun – ed. Univers 1999 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2018-12-23 (3925 афішуваннÑ)
Cum trăiești? Spune...
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2018-12-16 (4098 афішуваннÑ)
Cum? Ai trecut pe lângă mine...
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-11-05 (3449 афішуваннÑ)
Cunoaște-te...
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-11-03 (3016 афішуваннÑ)
Curaj
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2018-10-07 (4459 афішуваннÑ)
Cutezanță
: Poezii – Goethe – Editura Miracol 1997 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2018-10-17 (4445 афішуваннÑ)
Dacă mi-ești dragă
: Viața-i un lucru bun – ed. Univers 1999 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2018-12-23 (3719 афішуваннÑ)
Dacă treci pe lângă fierărie
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-11-01 (2886 афішуваннÑ)
De ce priviri adânci ne-ai dăruit...
: bilingv ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-03-29 (8271 афішуваннÑ)
De la munte la mare
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-10-25 (2780 афішуваннÑ)
De luat aminte
: traducere de Maria Banuș ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-12-14 (10506 афішуваннÑ)
De-al binelui drag
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2018-12-22 (3270 афішуваннÑ)
Demon – Străvechi cuvinte. Orfice
: Viața-i un lucru bun – ed. Univers 1999 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-11-07 (2572 афішуваннÑ)
Der Zauberlehrling
: ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2003-11-07 (61650 афішуваннÑ)
Désir
: ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-11-23 (2735 афішуваннÑ)
Despărțire
: Traducere de Nicu Porsenna ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-10-08 (16496 афішуваннÑ)
Despărțire – I
: Opere, Poezia – Ed. Univers 1984 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2019-11-08 (3111 афішуваннÑ)
Ñторінка: 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1 |
|

|
|
|
Ð‘Ñ–Ð¾Ð³Ñ€Ð°Ñ„Ñ–Ñ Johann Wolfgang Goethe
Johann Wolfgang Goethe, înnobilat 1782 (n. 28 august 1749, Frankfurt am Main – d. 22 martie 1832, Weimar) a fost un mare poet german, ilustru gânditor și om de știință, una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale.
Născut la Frankfurt pe Main, fiu al lui Johann Kaspar Goethe (1710–1782), înalt funcționar de stat, și al Catharinei Elisabeth Textor (1731–1808).
Relația lui Goethe cu părinții, nu a fost fără conflicte. Cu excepția sorei sale născute la 7 decembrie 1750 Cornelia Friderike Christiana, ceilalți frați toți au murit timpuriu. În anul 1758 tînărul Goethe s-a înbolnăvit de variolă.
Din anul 1756 pînă 1758, el vizitase o școală publică. Un rol esențial în educație religioasă luterană include lectură în Biblie și duminică slujbele la biserică. Primind o educație aleasă, studiind desenul, muzica, scrima, călărie, literatura germană și universală, limbi străine vechi și moderne (greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza și engleza).
Prima îndoială în credință, Goethe a avut-o în anul 1755 cu ocazia cutremurului din Lisabona [1], unde: Dumnezeu i-a pedepsit la fel pe cei nevinovați că și pe cei vinovați și nu s-a dovedit părintește [2].
Educația religioasă pe care a primit-o în Frankfurt de la Johann Philipp Fresenius, un prieten al familiei și mai târziu de la unchiul lui, preotul Ioan Iacob Starck, nu prea i-au plăcut: Protestantismul Bisericii care ne-a fost predat, a fost doar o singură moralitate uscată; la un discurs înțelept nu s-au gîndit, și doctrina nu era pentru inimă, nici pentru suflet.
Numai ocupația cu Vechiul Testament, mai ales de poveștile de Patriarhi Avraam, Isaac și Iacob i-au sugerat imaginațiile. Atitudinea sa față de Bisericiă și dogma creștină, a rămas până mai târziu distanțată și chiar ostilă.
Goethe a început să iubească de timpuriu literatura, pe care o putea găsi în vasta bibliotecă al tatălui sau. Fascinat era și de teatru, în casa părintească, anual se prezenta un spectacol de teatru de păpuși. În timpul ocupației Frankfurtului de către trupele franceze, vizita des Teatrul Franțusesc. În anul 1763 a asistat la un concert al tânărului Mozart, care atunci avea șapte ani.
În anul 1765 începe să studieze dreptul la Universitatea din Leipzig de care nu era prea încântat, dar pe care termină în anul 1768. Mai întîi Goethe trebuia să se adapteze la haine și maniere, stilul elegant de viață pentru a fi acceptat de noii concetățeni. În acest timp o plăcere pentru el era, participarea la cursurile lui Christian Gellert, un poet și filosof etic al iluminismului.
De asemenea participa și la cursurile de desen ale pictorului și sculptorului, Adam Oeser, care era directorul Universității din Leipzig. În acest timp scrie primele poezii, Neue Lieder („Cântece noi”), pătrunse de un lirism puternic și elevat, precum și o comedie întitulată Die Laune des Verliebten („Capriciul îndrăgostitului”).
Dar de asemenea tînǎrul Goethe se bucura de libertățile departe de casa părintească. El vizita spectacole de teatru, sau petrecea serile cu prietenii la bere. Aici are și prima deziluzie sentimentală, în iubirea neîmpărtășită de Anna Katharina Schönkopf care după doi ani, este de comun acord desființată. Acest eveniment l-a inclus în comedia Die Mitschuldigen („Vinovații”), scrisă la întoarcerea lui acasă.
Un an și jumătate, perioadă de refacere după deziluzia sentimentală în care o prietenă a mamei sale Susanne von Klettenberg îi aducea la cunoștință conceptul pietetic al Herrnhuter Brüdergemeine, o derivație a Bisericii Protestante, Goethe se ocupa cu misticismul, alchimia și cercetarea sufletului.
După o lungă boală, Christiane, soția lui Goethe, moare în anul 1816. Drept urmare, în 1817, Goethe se retrage din conducerea teatrului din Weimar. Nora sa se îngrijea de bunăstarea lui. În acest timp, Goethe a început să facă ordine în lucrările sale.
În această perioadă scrie Geschichte meines botanischen Studiums („Istoria studiului meu botanic”), pînă în 1824, urmate de lucrările Zur Naturwissenschaft überhaupt („Către științe naturale”) gânduri despre morfologie, geologie și mineralogie.
Goethe se imprietenise cu Karl Friedrich Reinhard și Kaspar Maria von Sternberg. Temporar, se dedică aspectelor mistice. Agendele și notițele din anii din urmă îi vor servi la scrierea lucrării Italienische Reise („Călătoria Italiană”). În anul 1821 urmează o colecție de romane scurte: Wilhelm Meisters Wanderjahre („Drumețiile lui Wilhelm Meister”).
În anul 1823 Goethe, se îmbolnăvește de inflamație a pericardului inimii. După ce s-a însănătoșit, a devenit mai spiritual decât înainte. În Karlsbad, bătrânul Goethe face cunoștință cu tînăra de 19 de ani, Ulrike von Levetzow, pe care o cere în căsătorie. Ea însă îl respinge, fapt pentru care Goethe scrie în drum spre casă cu dezamăgire Marienbader Elegie („Elegia din Marienbad”).
Cu ultimile puteri, reia să lucreze la Faust II. El însuși nu mai scria, doar dicta, în felul acesta Goethe rezolvându-și corespondența, dar și mărturisind în discuții lungi problemele sale poetului Johann Peter Eckermann, care scria.
În anul 1830, moare fiul său, August, în Roma. În același an încheiea lucrarul la a doua parte din Faust. Aceasta a fost o lucrare la care ani mulți, «a deveni» a fost pentru el cel mai important lucru. Formal era o piesă pentru scenă, dar care de fapt abia dacă se putea juca pe aceasta. În ultimii ani s-a amestecat în controversele dintre cei doi paleontologi Georges Cuvier și Étienne Geoffroy Saint-Hilaire referitoare la catastrofism, dezvoltarea continuă a speciilor etc.
În august 1831 va vizita din nou pădurea Turingiei din Ilmenau, acolo unde i-au venit primele idei științifice. 51 de ani mai târziu, după ce în 1780 a scris pe o scîndură a unei căsuțe de vânătoare pe Kickelhahn celebrul său poem Wandrers Nachtlied („Cîntecul de noapte al călătorului”), el a vizitat din nou acest loc.
La 22 martie 1832 Goethe a murit de pneumonie. Ultimile sale cuvinte, care se pare că ar fi fost: Mehr Licht! („Mai multă lumină!”), sunt relatate de medicului său, Carl Vogel, care în momentul decesului însă nu era în camera lui Goethe [24]. Goethe a fost îngropat pe data de 26 martie la Mormântul Prinților în Weimar.
După moartea poetului, aprecierea lui a scăzut. El se afla acuma în umbra lui Friedrich Schiller, a cărui tendințe revoluționare se potriveau mai bine timpului, decît poziția conservatoare a lui Goethe. În afara de diferiți critici, chiar și din rîndul bisericii, i se reproșa lipsa de patriotism, de credință și de moralitate. Abia după anii 1860, Goethe aparține de literatura predată la școlile germane. Această perioadă de lipsă de atenție pentru Goethe și operele sale, sa încheiat cu crearea Imperiului German din anul 1871.
În timpul național-socialismului, naziștii au pomenit puțin de Goethe. Umanismul și cosmopolitismul lui și idealul de educație de om pe sine stătător și însuși finalizat, nu se potrivea cu ideologia fascistă. Alfred Rosenberg, declarase în cartea sa din anul 1930 Der Mythus des 20. Jahrhunderts („Mitul secolului 20”), că Goethe nu ar fi de folos pentru următoarea: „perioadă de luptă aprigă, pentru că el a fost un personaj care a urât violența atât în viață cît și în versuri”
Goethe încerca să lege poezia, științele naturale, filozofia și politică. Activități practice și întâlnirile cu alți oameni, sunt reflectate în operele sale poetice și literare. Lucrările lui poetice, se bazează întotdeauna pe întîmplări concrete. Goethe era fascinat de teoria cunoașterii a lui Kant. Teza, „noi nu putem recunoaște objectiv, obiectele filosofiei, doar putem să ne gîndim despre cele înregistrate”, erau tocmai convingeriile lui Goethe: Nun aber schien zum erstenmal eine Theorie mich anzulächlen („Acuma pentru prima dată mi-se pare să-mi surîdă o teorie”).
Sursa: Wikipedia
|